Rochie este, pantofi sunt, coafura rezista 24 de ore cel putin, papion si costum avem, flori pentru lumanarile cele mari sunt. Vezi unde pui verighetele, sa n-ajunga prin geanta domnisoarei de onoare, aia pe care i-a dat-o mamei ei sa i-o tina, ca sa n-o‑ncurce. Carevasazica, mergem la biserica. Sa ne cununam, dara.

De ce mergem la biserica? Vrem noi, vor parintii nostri, spun bunicii c-asa e bine, ca sa ne mearga bine-n casnicie? Doar nu ne da nimeni talismane acolo, sa ne apere de ispite. Personale ori sociale. Am vrut sa stim din cea mai sigura sursa, aceea care cunoaste la fel de bine teoria, dar si practica, ce ne mana spre altar. Am cautat si am gasit raspunsuri la parintele dr. Marcian Mihaescu, preot iconom stavrofor la parohia Dobrogostea.

„Sensul adanc, vechi antropologic, al Tainei Cununiei rezida in unicatul‑barbat pe care femeia il gaseste in alesul ei si invers, precum si in unicitatea perechii care se prezinta in fata altarului. Pazirea patului curat – cum spun rugaciunile din randuiala cununiei – este semnificativa si este un imperativ pentru cuplul crestin. Pentru ca nunta este nu doar un contract care aduce o pereche de oameni in randul lumii, cum formuleaza stereotip limbajul  comun, ci nunta este Taina. Nu o legitimare a practicarii unei sexualitati depersonalizate, ci promisiunea unei fidelitati reciproce, nedezmintite in perioadele de incercare ce nu vor inceta sa apara.“

cununie-religioasa

Piei, ispita!

Incercarile despre care vorbeste parintele, numite adesea si ispite, sunt acele batai in usile vietilor noastre, diferite ca intensitate, care ne tulbura sau chiar ne pot destabiliza. Asta, daca nu luam in calcul ca fiecare om trece de mai multe ori, in viata, prin ele. Sau pe langa. Cunoscandu-le, capeti puterea de a te feri din calea lor. „Cei ce se iubesc promit in fata altarului sa-si pastreze iubirea; recunosc fiecare datoria de a fi alaturi de celalalt si de a ramane mereu asa. Pentru a patrunde, atat cat ne ingaduie Dumnezeu, in misterul acestei taine, pentru a ne apropia mai mult de sensul ei voit de Dumnezeu, este necesar sa coboram in istoria ei, caci cununia e singura taina care are o istorie veche cat lumea. Despre vietuirea idilica a cuplului Adam si Eva prea putine se spun in Sfanta Scriptura. Este totusi de presupus ca a trecut un timp intre aparitia omului si pacatuirea lui, timp in care perechea adamica s-a bucurat de toate cate au fost create pentru ea, caci Dumnezeu creeaza omul ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul (Facerea 1, 26).“

Mai departe, primilor oameni, dupa binecuvantarea data spre a se-nmulti, li s-a dat in stapanire intreg Pamantul, chestiune din care ei au inteles cam… fiecare ce-a vrut. „Iata, va dau toata iarba ce face samanta, de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta intr‑insul. Acestea vor fi hrana voastra» (Facerea 1, 29). Familia a fost instituita de Dumnezeu inca din Rai si binecuvantata (Facerea 1, 28), „insa harul divin in adevaratul sens al cuvantului se revarsa peste familie prin Taina Nuntii pe care Fiul lui Dumnezeu a instituit-o prin participarea Sa la nunta din Cana Galileei (Ioan 2, 1-11). Mantuitorul a binecuvantat astfel familia si totodata a ridicat nunta la rangul de Sfanta Taina. Majoritatea exegetilor vad in aceasta pericopa, care este si Evanghelia randuita sa se citeasca in cadrul slujbei de cununie, adevarata consfintire dumnezeiasca a nuntii, ca realitate tainica legata de iconomia mantuirii.“ Astfel, s-a restabilit monogamia si a fost conferita casatoriei dimensiunea spirituala a harului dumnezeiesc.

 

Si cu obiceiurile populare ce facem?

Alaturi de textul sacru si de traditia ecleziala si-a facut insa loc de multa vreme obiceiul poporului, respectat cu deosebita ardoare de majoritatea mirilor si invitatilor la nunta. Vin cu totii pregatiti pentru a-mplini aceste „datini“. Parintele Marcian Mihaescu ne povesteste din experienta lui de slujitor al altarului: „Odata, la ocununie, cand am oferit tinerilor din paharul binecuvantat, cineva dintre invitati a venit si m-a intrebat: «Parinte, dar nu-i amagiti?» Exista un obicei prin care unii preoti care oficiaza slujba cununiei, in momentulin care trebuie sa le dea celor doi miri sa bea din acelasi pahar cu vin binecuvantat, nu-i lasa sa bea, ci indeparteaza paharul in momentul in care ar trebui sa guste din vin. Acest gest este impotriva atmosferei create de rugaciunile citite mai inainte si neconform cu randuiala si simbolistica liturgica, ducand la desacralizarea momentului si la crearea unei atmosfere de spectacol. De asemenea, uneori, dansul ritualic in jurul mesei din mijlocul bisericii se transforma intr-un dans insotit de bomboane aruncate si de copii tavaliti sa culeaga dulciurile de pe covor… “ Ce ne facem, atunci, cu obiceiurile populare, pe care lumea le tine cu religiozitate: „calcatul pe picior“, galetile cu apa turnate in fata bisericii, bomboanele aruncate la Isaie, dantuieste si altele?

„Nunta a doi tineri trebuie sa fie centrata pe slujba din biserica, un eveniment complex.“ Din pacate, uneori, atentia este centrata pe chestiunile colaterale, anecdotice. „Se poate intampla ca aceia care vor sa se cunune sa considere slujba din biserica doar o etapa, poate chiar una neesentiala, o simpla traditie, o conformare cu vointa parintilor sau a bunicilor, insa aceasta mentalitate trebuie corectata, invatandu-i pe tineri ca tot ceea ce se intampla in biserica este insasi inima evenimentului pe care ei il sarbatoresc. Pentru ca, asa cum trupul viata in el, casatoria dintre un barbat si o femeie are nevoie de o inima spirituala, care este Taina Cununiei.“

 

Mai pe scurt, parinte!

Am intalnit de cateva ori oameni, invitati la nunti la care am fost si eu, care si-au exprimat stupoarea in legatura cu structura si durata slujbei. Nu fusesera pana atunci la nicio slujba completa, ci numai la unele „ajustate“, asta pentru ca se practica des asa ceva. Iata parerea parintelui Mihaescu: „Uneori, traditiile populare si obiceiurile impuse de persoanele care «stiu tot» au un rol foarte important si sunt respectate in litera tipicului lor, in timp ce cununia poate fi savarsita… mai pe scurt. Asa cum imi cer unii credinciosi, care doresc sa fie punctuali la  fotograf, la starea civila, in timp ce la biserica pot sa intarzie si, deci, nu trebuie sa se grabeasca, solicitand chiar un serviciu mai pe scurt. Deci, e vorba despre o rasturnare a valorilor.“ Cele lumesti ajung sa vrea sa ia locul sacrului.Din pacate, cateodata chiar reusesc. Asta pentru ca vedem in nunta un ritual si nimic mai mult. Pofta noastra de desacralizare se‑mplineste prin refuzul intelegerii tainei si‑mpartasirii din ea.

 

Cine este seful cui?

Obiceiul asta al luarii in stapanire a partenerului, „consfintit“ prin apasarea talpii tale pe varful piciorului sau, n-ar trebui sa fie mai mult decat o joaca. Oricum, numai buna de practicat la restaurant ori la sedinta foto,  nicidecum in biserica. „Tinerii obisnuiesc sa se calce unii pe altii pe picioare, chipurile pentru a-si impune autoritatea unul asupra celuilalt, la momentul in care se canta cele trei tropare, inconjurandu-se masa din mijlocul bisericii, pe care se afla Sfanta Evanghelie. Un gest total nepotrivit si care nu este nici in spiritul familiei crestine, unde niciunul nu trebuie sa-l domine pe celalalt, pentru ca nimeni nu este stapanul in familie, ci unul este partea intregitoare a celuilalt.“ Interesanta dorinta asta de ascendent asupra partenerului, de primat, in conditiile-n care, cand ne casatorim, vrem armonie-n casa si-n viata, nu satrapie.

 

Text de Ana Barton

 

Editia 6 toamna 2016 este disponibila in reteaua de distributie Inmedio precum si la numarul 0742242885 sau mesaj privat pe Facebook Nunta si se vor trimite prin curier.

Articolul de mai sus face parte din editia numarul 1, primavara 2015 al Revistei Nunta by Carmen Ionita. Actualul numar al revistei, precum si editiile mai vechi ale acesteia pot fi comandate prin telefon la  numarul 0742242885 sau mesaj privat pe Facebook Nunta si se vor trimite prin curier.

 

Foto interior si prima pagina Shutterstock