Noroc cu ramurica de flori albe, exagerat de mare, care li se prinde de reverul hainei. Altfel, lumea ar risca sa-i confunde pe tatii mirilor cu oricare dintre invitati.

 

Costumul barbatesc, oricat de festiv, se pierde printre alte zeci de aceeasi culoare: negru de iti vine sa-ti faci cruce, bleumarin cazon, gri inchis de sobolan camuflat sau, mai rau, orice nuanta de maro.

Pantofii noi, purtati pentru prima data, aduc lacrimi in ochii stransi de durere; asta, totusi, se potriveste cu emotia evenimentului. Ba chiar e de dorit mai ales la barbatii care au uitat unde au ratacit punguta lor cu lacrimi. Cei ce nu mai stiu sa planga nici la durere, nici la bucurie. Pacat de ei. Lacrimile sunt supape prin care iese prea-plinul de orice, usureaza sufletul si feresc de infarct. Cravata, unealta obligatorie de schingiuire medievala, sta un pic stramba in jurul gatului sifonat de trecerea anilor. O provocare irezistibila pentru mania de perfectiune a tuturor femeilor prezente la eveniment.

 

Tatal „lui“ si al „ei“ – Socrul mare si socrul mic

In piesa sa, Pirandello avea sase personaje in cautarea unui autor. La nunta, cei doi tati isi cauta, neostoiti, rolul. Autoritatea de tata se opreste la capatul carpetei pe care o parcurge la bratul propriei fiice. E silit sa-si inabuseasca gelozia cand pune comoara vietii sale in bratele unui, totusi, necunoscut – si sa faca sacrificiul asta cu zambetul pe buze! Doar in filmele americane tatii par ca stiu cu certitudine ce au de facut: pe rand, dupa prima sticla de orice, iau nelipsitul microfon in mana si povestesc banalitati telenovelistice sau gafe din pruncia mirilor, starnesc ropote de aplauze, incaleca pe-o sa si nuntesc mai departe. Si totusi. Imi amintesc doua scene al caror contur mi-e la fel de viu in minte ca atunci cand s-au intamplat.

 

Primul episod

Eram la volan, semafor rosu, opresc la incrucisare de strazi. In fata, spre stanga, o biserica. De dupa  coltul din dreapta apar fata si tata, la brat. Traverseaza strada. Ea cu rochie de mireasa ca printesele din poveste, el cu costum gris-perle, doar o idee lucios, gardenie alba la butoniera, impecabil. Ea blonda cu bucle razlete, el cu sarmul parului grizonat. Frumosi de-ti taie rasuflarea. Radeau si vorbeau intre ei, constienti de unicitatea momentului. Se indreptau spre biserica, singuri, pe jos. Tin fotografia asta intiparita in memorie de zeci de ani, inchid ochii si o revad de fiecare data cand vreau sa am o imagine clara a fericirii.

 

Al doilea episod, mult mai recent

Sunt la nunta fetei unor buni prieteni. Minunat, totul, dupa cum era de asteptat. In timpul mesei, tatal miresei ia cuvantul si, cu voce clara, doar un pic voalata de emotie, porneste sa-i spuna fetei sale ce anume ii dorea el pentru viitor. Si incepe o uluitoare declaratie de dragoste pentru sotia sa, mama miresei. Trece in revista bucuriile si durerile din viata, care ii apropiasera si legasera mai tare. Povesteste cu gingasie mici amintiri, descrie in culori vii o viata petrecuta impreuna. Cu iubire. Daca fiica sa a apucat sa-l asculte cu atentie, nu mai are cum sa greseasca. I s-a spus totul, atunci. Despre sentimente, despre intelegere, despre toleranta, despre bunavointa si despre tarie de caracter. Tatal ei a construit o punte solida, inteleapta, pe care sa se poata trece de la o generatie la alta. Un fir rosu al familiei, pe care ea sa-l duca mai departe. Cu alte cuvinte, a povestit tinerilor casatoriti ca fericirea exista, ca e suficient sa vrei sa deschizi ochii ca s-o vezi. Cadou mai mare nu-mi imaginez ce poate sa fie.

* * *

Plini, plini de surprize tatii acestia, usor estompati prin atata lume…

 

Text de Tatiana Covor

 

Articolul face parte din editia numarul 1, primavara 2015 al Revistei Nunta by Carmen Ionita. Actualul numar al revistei, precum si editiile mai vechi ale acesteia pot fi comandate prin telefon la  numarul 0742242885 sau mesaj privat pe Facebook Nunta si se vor trimite prin curier.

Editia 5 vara 2016 este disponibila inclusiv in reteaua Inmedio si in punctele de presa din reteaua de distributie Ringier.

Foto popovartem.com/ Shutterstock