Text Ionela Năstase…ăăă, Ionela Petreanu, de fapt!

fotografii DRAGOȘ SAVU

 

Este informația momentului: jurnaliștii Ionela Năstase și Vlad Petreanu s-au căsătorit după mulți ani de relație! Așa aș fi dat eu știrea dacă eram la pupitrul știrilor. Dar nu sunt, așa că spun sim­plu: m-am măritaaaaaaaaaaaat! Și nu oricum, ci chiar de ziua mea, așa cum am visat încă din copilărie.

Știu, nu mai e o surpriză pentru nimeni dintre cei care ne cunosc; era un pas așteptat pe care l-am tot amâ­nat. Dar a meritat așteptarea cu vârf și îndesat! Pentru că am organizat totul cu maturitatea unui cuplu care vrea să se distreze și să se simtă minunat la nuntă. Fără prea multe tradiții, fără lăutari, fără tort festiv, fără voal pe față, pe pajiște, lângă piscină… A fost o petrecere intimă, cu puțini invitați, dar memorabilă! Cel puțin așa îmi spun prietenii când vorbim despre nuntă.

 

ROCHIA.

Nu mi-am dorit o rochie lungă cu volane și crinolină ca alea clasice pe care le-am purtat când eram manechin (când auzeam des acasă: nu te mai îmbrăca, mamă, în mireasă, că n-o să te mai măriți niciodată. Uite, mamă, că s-a întâmplat!).

Voiam o rochie care să-mi permită să dansez toată seara. Am văzut-o, pur­tată de un fotomodel cunoscut, într-o fotografie pe Instagram și mi-am spus atunci: asta e! Și aceea a fost! O rochie din dantelă înstelată, semnată Maria Lucia Hohan. Recunosc, ca să intru în ea, am mers la sală două luni și am tras din greu. Instructorul de fitness poate confirma asta.

Nu uit chipul uimit al mamei când am apărut, după ore bune de distracție pe tocuri, într-o salopetă albă, scurtă, din dantelă, și cu adidași în picioare. Era dantelă?! Era alb?! Deci… eram mireasă în continuare!

ionela-si-vlad-3

 

SANDALELE.

Și aici am o mică poveste. Am crezut, până am luat rochia acasă, că este un nude-rose. Așa mi-a rămas mie în minte după ce am probat acolo o rochiță de culoarea asta. Fetele de la atelier mi-au spus că au numai dantelă albă, dar eram distrată. Așa că am căutat sandale nude-rose! Cu steluțe și ele, ca rochia, dar nu albe! Dar au mers perfect! Le-am găsit la Smiling Shoes și a fost, de asemenea, dragoste la prima vedere.

 

MUZICA.

Unul dintre cele mai emoționante momente din acea zi a fost cel creat de Orchestra Simfonică București. Totul a pornit de la pasi­unea mea nebună pentru un vals pe care l-am auzit deseori interpretat și de Orchestra Simfonică București: Shostakovich, The Second Waltz.

Cătălin, liderul orchestrei, mi-a spus deseori: când te măriți, ți-l cântăm la nuntă. Ei aveau seara concert, așa că am stabilit să vină la Primărie. „Îi știi pe cei doi lăutari care așteaptă tinerii căsătoriți pe scări la ieșirea de la Starea Civilă? Ei, noi o să fim 40!“, a spus el glu­mind. Gluma s-a transformat în reali­tate și după ce am spus „DA“, mi-am auzit valsul preferat… A fost wow! Mulțumesc, oameni dragi și talentați!

Iar la party, am avut noroc de un DJ fantastic. Spun fantastic pentru că Paul (un DJ pe care l-am întâlnit la nunta unei prietene, acum 14 ani, la Buzău) simte publicul. El știe când e momentul pentru Macarena sau când trebuie să treacă la Zorba.

ionela-si-vlad-2

 

MĂRTURII.

Photo booth! Este găselnița care te scapă de grija mărturiilor. Ce amintire mai bună poți avea decât o poză cu perucă, pălărie roșie sau cornițe de drac? La cabina foto era mereu coadă! Oamenii s-au dis­trat grav.

 

TORTUL.

De ceva vreme, am descope­rit tortul cu nucă și bezea de la Mara Mura. Aproape că se cheamă tortul „Ionela“. Am glumit într-o zi spunând că fetele de vârsta mea își doresc să fie imaginea Chanel în România, eu vreau să fiu imaginea tortului cu nucă și bezea. Și merit asta după câte felii de tort d-ăsta am mâncat. Mi-au spus cei de la Mara Mura că nu-mi pot face un tort cu etaj, festiv pentru că e vară, e cald, e cu bezea… nu rezistă. Am făcut mai multe torturi mici, dar l-am avut pe ăsta! Tortul gusturilor mele!

 

ACCESORIILE.

Diamante și topaz la urechi. Au fost cei mai frumoși cercei pe care i-am purtat vreodată. Au și ei o poveste. Am participat, în calitate de jurnalist, la un eveniment la Sabion. Le-am spus fetelor de acolo că eu nu port cercei și că nu mă interesează să probez decât inele și coliere. M-au con­vins pe loc să probez și cercei. Acești cercei! Pe care, doi ani mai târziu, m-au rugat să-i port la nuntă. Deci… am avut ceva de împrumut și ceva albastru.

 

MACHIAJ ȘI COAFURĂ.

Pfiu, de câte ori m-am sucit… Am vrut părul prins, apoi desfăcut, apoi un coc lejer… Au câștigat buclele lejere, waves. Gea­nina, fata care îmi aranjează părul de ceva vreme, se aștepta să vreau altceva fix în ziua nunții. La machiaj a fost mai simplu. Ana (o fostă colegă din TV) a spus doar atât la final: „Mulțumesc, Ionela, că ai încercat să stai cuminte pe scaun“.

FLORILE. Am vrut un buchet din niște flori cărora să le simt mirosul pe toată durata ceremoniei. Și am ales fre­zii albe. Restul a fost treaba Cristinei Crețu de la FleurArtist.

ionela-si-vlad-5