In mod traditional, ritualul de nunta este una dintre cele trei slujbe prin care orice roman trebuie sa treaca. Atunci cand acest lucru nu se intampla, respectiv omul moare inainte sa fie casatorit, in mod simbolic va fi imbracat in mire sau mireasa pentru a indeplini ciclul natural al vietii. In general, nunta traditionala este plina de obiceiuri si ritualuri, diferite de la zona la zona, menite sa atraga fericirea si belsugul in viata celor doi casatoriti. Desi unele dintre ele sunt dragi mireselor, altele sunt incluse in nunta pentru ca „asa se face”. Traditiile si obiceiurile pe care mirele si mireasa nu le simt aproape de sufletele lor trebuie excluse din programul de nunta. Atat timp cat acestea nu ii reprezinta pe cei doi, nu exista niciun motiv pe lumea asta care sa ii determine pe cei doi sa includa in ceremonialul de nunta traditiile si obiceiurile vechi, obscene pe alocuri, uneori de prost gust.  Iata, asadar, care sunt cele cateva obiceiuri care pot fi excluse din programul nuntii.

obiceiuri-nunta

  1. Dansul gainii

Candva, pe vremuri, dansul gainii era un prilej de amuzament si de masurat  iscusinta mintii. Astazi, obiceiul si-a pierdut din farmec si s-a transformat in multe cazuri intr-un spectacol grotesc, vulgar si fara sens, fara nicio legatura cu nuntile pline de eleganta pe care le viseaza mirii moderni.  Candva, gaina era gatita de sarbatoare de catre soacra mica astfel incat doar gatul si capul ramaneau afara. Atunci, gaina simboliza mireasa, motiv pentru care era impodobita de mama acesteia si era vanduta nasei ca simbol al schimbarii tutelajului spiritual. Bucatareasa cea mai iscusita din sat prindea gaina, o frigea, apoi o prezenta nasilor pentru a fi cumparata. Intre ea si parintii spirituali ai mirilor avea loc un schimb de replici spumoase, cu aluzii sexuale uneori, dar si cu ironii la adresa bogatiei nasilor sau priceperii bucataresei. Astazi, gaina este asezata pe o tava intr-o pozitie obscena si i se aprinde cate o tigara in cioc. Femeia care o joaca se manjeste pe fata cu ruj, uneori funingine iar schimbul de replici dintre bucatareasa si nasi nu mai este spumos si plin de miez, ci pur si simplu vulgar.

 

  1. Furatul miresei

De regula, mireasa este furata astazi de catre un grup de prieteni si dusa in cate un club sau, asa cum se practica in capitala, la Arcul de Triumf, acolo unde se va intalni cu alte cateva mirese furate la fel de „original”. De fapt, furatul miresei nu a fost la origini o chestiune de gluma. Candva, la sate, atunci cand intre un flacau si o fata exista o invoiala insa parintii nu erau de acord, el umplea o caruta cu cei mai buni prieteni ai sai, pandea fata cand se ducea la apa sau cu treburi in sat si o salta in caruta. Dupa ce mai treceau cateva zile, flacaii se duceau la casa parintilor fetei pentru a-i negocia zestrea. Ca sa nu se faca de rusine in sat ca nu mai au fata mare, cei mai multi dintre parinti acceptau casatoria insa nu mai dadeau toata zestrea.

O practica asemanatoare cu furatul modern de astazi era incercarea de a pacali nasul. La un moment dat, atunci cand hora era mai aprinsa, nasul cerea sa i se aduca mireasa sa o mai vada o data la fata. Atunci, femeile din familia ei aducea inaintea nasului o copila de cativa anisori. Nemultumit, nasul striga mireasa pe nume. Atunci femeile din familie i-o aduceau pe cea mai varstnica dintre ele. In cele din urma, mirele isi trimite cavalerul de onoare sa o aduca. Momentul rascumpararii, asa cum il stim astazi, avea loc de fapt, cu alta ocazie. Atunci cand mirele venea sa isi ia mireasa de la casa ei, in fata portii se puneau de-a curmezisul flacaii din sat, care nu o mai pot invarti de-acum pe mireasa la hora pentru ca e femeie maritata. Prin urmare, mirele trebuie sa le plateasca paguba cu un pahar de tarie.

 

  1. Strigarea darului

In cele din urma, ultimul obicei dizgratios de care nuntile s-au scuturat bine este strigarea darului. Candva, acesta era un motiv de mandrie. Nuntasii erau strigati pe nume. Fiecare dintre barbati se ridica in picioare la auzul numelui sau, imbracat de fala, cu cele mai bune haine ale sale. Atunci se anunta contributia familiei acestuia la noul drum al celor doi casatoriti. In general, nu se dadeau bani, ci produse alimentare, animale, unelte, pamanturi si haine.

foto interior si prima pagina: Shutterstock