carmen-ionitaCeremonia de nunta este unul ditre cele mai complicate ritualuri romanesti, incarcata de simboluri. Unele dintre ele sunt de origine crestina insa altele sunt desprinse din vechile credinte stravechi, pagane, care au aparut atunci cand poporul roman abia prindea contur. Mai mult de atat, dincolo de valentele mitice care inconjoara nunta, aceasta este considerata cel mai important eveniment din viata unui om. De fapt, este atat de importanta incat se crede ca oamenii care nu cunosc niciodata taina cununiei, intampina mari piedici in trecerea sufletului catre celalalt taram.

Tocmai de aceea, atunci cand o persoana necasatorita moare, ritualul de inmormantare capata si valente nuptiale, astfel incat sufletul acestuia sa aiba menirea pamanteana implinita, sa intre in randul oamenilor macar dupa ce si-a dat ultima suflare, si in aceasta maniera, sa isi gaseasca linistea. O astfel de nunta cosmica este, de altfel, descrisa intr-unul dintre cele patru mituri fundamentale ale literaturii romane, respectiv balada populara Miorita. Ceremonialul de nunta al tanarului cioban capata proportii universale si este subliniata ,deci, importanta unei casatorii in subconstientul rural colectiv.

La sate si in orasele mai mici ale tarii, intregul ritual de nunta este respectat cu sfintenie, de la impodobirea bradului pentru mireasa, iertaciunea in fata parintilor, drumul miresei cu galetile la fantana si horele exclusiv feminine care simbolizeaza initierea tinerei in noul ei rol de nevasta. Toate aceste gesturi simbolice sunt menite sa ii arate fetei ca drumul ei s-a schimbat si ca se afla la inceputul unei noi vieti. Apoi urmeaza ritualuri de alta natura, menite sa atraga belsugul in casa tinerilor casatoriti, sa ii fereasca de spiritele rele si sa asigure miresei puterea de a da viata, scopul crestin cel mai inalt al ceremonialului de nunta.

Putine dintre aceste obiceiuri se mai pastreaza in marile orase. Astazi, miresele isi croseteaza nuntile ca basme moderne, in care Ileana Cosanzeana nu trebuie salvata, si-a taiat cositele si s-a urcat pe tocuri inalte. Mireasa moderna este departe de arhetipul romanesc al nevestei care merge supusa in urma barbatului. Ceremonialele moderne de nunta, desi conserva franturi si bucati din ritualurile nuptiale magice de alta data, sunt construite nu in jurul barbatului atotputernic si a sotiei ca prelungire dependenta a lui, ci in jurul a doi oameni parteneri, sprijin moral si financiar unul pentru celalalt si surse nesfarsite de dragoste.

Multe dintre cuplurile care se casatoresc isi pun problema introducerii superstitiilor si obiceiurilor de nunta mostenite din familie in basmul lor modern. Unele dintre ele sunt usor de reinterpretat, asa cum se intampla, de exemplu, cu scoaterea voalului de mireasa si inlocuirea acestuia, nu cu baticul anost de nevasta, ci cu pretioase esarfe de matase, palarioare cochete sau saluri scumpe. Altele dintre ele, cum ar fi caratul vedrelor de apa, inaltarea prajinii, hora bradului sau chiar ruperea turtei sunt din ce in ce mai greu de conservat in basmele moderne de nunta. Cu toate acestea, multi dintre miri incearca sa le gaseasca un locusor, sa le interpreteze si sa le vada cu ochi tineri, daca nu de dragul traditiei si al conexiunii ancestrale cu aceasta, macar de dragul familiei. Astfel de experimente inedite sunt incununate cu succes uneori, atunci cand mirii reusesc sa gaseasca puntea de legatura intre lumea moderna si ritualuri stravechi. Alteori nu, si nici nu doresc acest lucru.

Tocmai de aceea, sfatul pe care il dau intotdeauna mirilor care au aceasta dilema este sa isi urmeze inimile si sa actioneze asa cum isi doresc cu adevarat. Tocmai pentru ca nunta este acest eveniment de proportii cosmice, iata, asa cum arata credinta populara, acesta trebuie sa fie construit in jurul lor. Nunta trebuie sa fie conceputa exclusiv in jurul dorintelor si valorilor celor doi care isi unesc destinele. Ritualul de nunta este la fel de sacru si de valid, emotionant si cu o insemnatate greu de cuprins in cuvinte, chiar daca gaina ramane nejucata si turta nerupta.
Cu drag,
Carmen